înmărmuri

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + marmură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mər'murʲ/


Verb


Conjugarea verbului
înmărmuri
Infinitiv a înmărmuri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înmărmuresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înmărmurească
Participiu înmărmurit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a rămâne sau a facerămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri.
  2. (v.intranz. și tranz.) (în basme) a (se) transforma în piatră.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe