înmormânta

română

Etimologie

Din în + mormânt.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mor.mɨn'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) înmormânta
Infinitiv	a (se) înmormânta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înmormântez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înmormânteze
Participiu	înmormântat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) îngropa
3. (v.tranz.) a da ceva uitării.

Sinonime

• 1: îngropa, înhuma, (înv. și reg.) astruca

Antonime

• deshuma, dezgropa, dezmormânta, exhuma

Cuvinte derivate

• înmormântare
• înmormântat

Cuvinte apropiate

• mormânt
• mormânta
• mormântare

Traduceri

a pune în mormânt (respectând anumite ritualuri)

afrikaans: begrawe (Afrikaans) chineză: 埋 (中文) engleză: bury (English) finlandeză: haudata (suomi) franceză: enterrer (français) germană: beerdigen (Deutsch), begraben (Deutsch) italiană: sotterrare (italiano) japoneză: うめる (日本語)

maghiară: temet (magyar) norvegiană: begrave (norsk) neerlandeză: begraven (Nederlands) portugheză: enterrar (português) rusă: похоронить (русский) spaniolă: enterrar (español), sepultar (español) suedeză: begrava (svenska) turcă: gömmek (Türkçe), defnetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online