înturna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + a turna.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tur'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înturna
Infinitiv a (se) înturna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) întorn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întoarne
Participiu înturnat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (reg.) a veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia, a (se) întoarce.
  2. (v.tranz.) (despre o stare afectivă sau maladivă) a cuprinde pe cineva din nou.
  3. (v.refl. tranz.) a (se) îndrepta în altă direcție.
  4. (v.refl. tranz.) a (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe