știre

română

Etimologie

Din a ști.

Pronunție

• AFI: /ˈʃti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului știre
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	știre	știri
Articulat	știrea	știrile
Genitiv-Dativ	știrii	știrilor
Vocativ	știre	știrilor

1. veste, informație; noutate.
2. (concr.) document; sursă de informație.
3. cunoaștere, cunoștință.

Cuvinte derivate

• neștire
• știrici

Locuțiuni

• (loc.adv.) cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; (p.ext.) cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva.
• În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva.
• A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța.

Expresii

• A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• riște

Referințe

• DEX '98 via DEX online