șabacă

română

Etimologie

Probabil de origine turcică. Confer turcă şebeke, muşabak.

Pronunție

• AFI: /ʃa'ba.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului șabacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șabacă	șabace
Articulat	șabaca	șabacele
Genitiv-Dativ	șabacei	șabacelor
Vocativ	șabaco	șabacelor

1. (reg.) broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc.

Traduceri

broderie în ajur

Referințe

• DEX '98 via DEX online