ștachetă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din germană Staket.

Pronunție

  • AFI: /ʃta'ke.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ștachetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștachetă ștachete
Articulat ștacheta ștachetele
Genitiv-Dativ ștachetei ștachetelor
Vocativ ștachetă ștachetelor
  1. (reg.) ulucă, leaț.
  2. bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuiesară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă.


Traduceri

Referințe