șufan

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului șufan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șufan	șufane
Articulat	șufanul	șufanele
Genitiv-Dativ	șufanului	șufanelor
Vocativ	șufanule	șufanelor

(reg.) fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el.