țepușă

română

Etimologie

Din țeapă + sufixul -ușă.

Pronunție

• AFI: /ʦe'pu.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului țepușă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țepușă	țepușe
Articulat	țepușa	țepușele
Genitiv-Dativ	țepușei	țepușelor
Vocativ	țepușă	țepușelor

1. par ascuțit, țeapă; (p.restr.) vârf ascuțit al unui par.
2. așchiuță.
3. ghimpe, spin.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• astupe
• stepau
• stupea

Referințe

• DEX '98 via DEX online