țiclete

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʦi'kle.te/

Substantiv

Declinarea substantivului țiclete
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țiclete	țicleți
Articulat	țicletele	țicleții
Genitiv-Dativ	țicletelui	țicleților
Vocativ	țiclete	țicleților

1. pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi, țiclean (Sitta europaea).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online