țuhăi
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ʦu.hə'i/
Verb
| Conjugarea verbului țuhăi | |
| Infinitiv | a țuhăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
țuhăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să țuhăiască |
| Participiu | țuhăit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (reg.) a purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online