aba

română

Etimologie

Creație expresivă.

Pronunție

• AFI: /a'ba/

Interjecție

1. (înv.) (în propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.

Traduceri

exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare

Etimologie

Din turcă aba < arabă عَبَاءَة.

Pronunție

• AFI: /a'ba/

Substantiv

Declinarea substantivului aba
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aba	abale
Articulat	abaua	abalele
Genitiv-Dativ	abalei	abalelor
Vocativ	'	'

1. țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești.

   Haină țărănească de aba.

Sinonime

• dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe

Cuvinte derivate

• abager
• abagerie
• abagiu

Haină de aba

Traduceri

țesătură groasă de lână

engleză: aba (English)

turcă: aba (Türkçe)

Referințe

• DEX online