aba

română

Creație expresivă.

(înv.) (în propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.

exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare

Din turcă aba < arabă عَبَاءَة.

Declinarea substantivului aba
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aba	abale
Articulat	abaua	abalele
Genitiv-Dativ	abalei	abalelor
Vocativ	'	'

țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești.
Haină țărănească de aba.

țesătură groasă de lână