rânduială

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a rândui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /rɨn.du'ja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rânduială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rânduială rânduieli
Articulat rânduiala rânduielile
Dativ-Genitiv rânduielii rânduielilor
Vocativ rânduială rânduielilor
  1. faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; (p.ext.) ordine.
  2. fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus.
  3. măsură, directivă, dispoziție, aranjament.
  4. ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă.
  5. denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie.


Traduceri

Referințe