rânduială

română

Etimologie

Din a rândui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /rɨn.du'ja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului rânduială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rânduială	rânduieli
Articulat	rânduiala	rânduielile
Genitiv-Dativ	rânduielii	rânduielilor
Vocativ	rânduială	rânduielilor

1. faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; (p.ext.) ordine.
2. fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus.
3. măsură, directivă, dispoziție, aranjament.
4. ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă.
5. denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online