ambala

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză emballer.

Pronunție

  • AFI: /am.ba'la/


Verb


Conjugarea verbului
ambala
Infinitiv a ambala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ambalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ambaleze
Participiu ambalat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului.
  2. (v.tranz.) a face ca viteza unui motordevină mai mare decât viteza lui nominală.
  3. (v.refl.) (despre cai) a începefugă tare (fără a putea fi oprit).
  4. (v.refl.) (fig.) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe