ambala
română
Etimologie
Din franceză emballer.
Pronunție
- AFI: /am.ba'la/
Verb
| Conjugarea verbului ambala | |
| Infinitiv | a ambala |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ambalez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ambaleze |
| Participiu | ambalat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului.
- (v.tranz.) a face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală.
- (v.refl.) (despre cai) a începe să fugă tare (fără a putea fi oprit).
- (v.refl.) (fig.) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online