amorți

română

Etimologie

Din latină *ammŏrtῑre (= admortire).

Pronunție

• AFI: /a.mor'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului amorți
Infinitiv	a amorți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	amorțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să amorțească
Participiu	amorțit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) a pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil.

   Anestezicul amorțește țesutul dureros.

   Gerul îi amorțește buzele.

2. (despre unele animale) a intra în perioada de hibernare.
3. (fig.) a-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate.

Sinonime

• 1: insensibiliza; înțepeni, paraliza
• 2: hiberna
• 3: se diminua

Antonime

• se dezmorți

Cuvinte derivate

• amorțeală
• amorțire
• amorțit

Traduceri

a deveni insensibil; a înțepeni

bulgară: вцепенявам (български) (vcepenjavam), вкочанясвам (български) (vkočanjasvam) engleză: benumb (English), numb (English), deaden (English) estoniană: tarretama (eesti), kangestama (eesti) franceză: amortir (français), engourdir (français) germană: betäuben (Deutsch) greacă: μουδιάζω (Ελληνικά) (moudiázo)

italiană: ammortire (italiano), intirizzire (italiano), intorpidire (italiano), intorpidirsi (italiano) poloneză: cierpnąć (polski), ścierpnąć (polski) portugheză: amortecer (português), entorpecer (português) rusă: цепенеть (русский) (čepenet') spaniolă: amortecer (español) entumecer (español) suedeză: trubba av (svenska), domna (svenska), bedöva (svenska) turcă: uyuşturmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online