arnici

română

Etimologie

Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic („catifea”). Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bulgară яреница, jarenica) nu pare potrivită. Din română provine probabil bulgară арнич (arnič) (Capidan, Raporturile, 220) și maghiară arninci (Candrea, Elemente, 406). Confer și sârbocroată јареница (jarenica).

Pronunție

AFI: /arˈniʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului arnici
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arnici	arniciuri
Articulat	arniciul	arniciurile
Genitiv-Dativ	arniciului	arniciurilor
Vocativ	arniciule	arniciurilor

bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc.

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online