ascultător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a asculta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /as.kul.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ascultător
Singular Plural
Masculin ascultător ascultători
Feminin ascultătoare ascultătoare
Neutru ascultător ascultătoare
  1. care ascultă; supus, docil.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
ascultător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ascultător ascultători
Articulat ascultătorul ascultătorii
Genitiv-Dativ ascultătorului ascultătorilor
Vocativ ascultătorule ascultătorilor
  1. persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe