ascultător

română

Etimologie

Din a asculta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /as.kul.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ascultător
	Singular	Plural
Masculin	ascultător	ascultători
Feminin	ascultătoare	ascultătoare
Neutru	ascultător	ascultătoare

1. care ascultă; supus, docil.

Cuvinte derivate

• neascultător
• radioascultător

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului ascultător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ascultător	ascultători
Articulat	ascultătorul	ascultătorii
Genitiv-Dativ	ascultătorului	ascultătorilor
Vocativ	ascultătorule	ascultătorilor

1. persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc.

Cuvinte derivate

• ascultătoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• claustrato

Referințe

• DEX '98 via DEX online