șterge

1: curăța
2: radia
3: anula
5: estompa
6: aboli , desființa , dispărea , distruge , nimici , suprima
7: fofila
8: lovi , zdrobi
9: fura , furișa , zbughi

română

Din latină extergere.

Conjugarea verbului (se) șterge
Infinitiv	a (se) șterge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) șterg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) șteargă
Participiu	șters
Conjugare	III

(v.tranz.) a freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă.
Șterg praful.
(v.tranz.) a face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc.
a scoate din evidență; a anula.
(v.refl.) a-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare.
a-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca.
(v.tranz. și refl.) a face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte.
A șterge din memorie.
(v.refl. și tranz.) a trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor.
(v.tranz.) (rar) a lovi, a izbi.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a fura, a șterpeli.

(fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate
(refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva)
A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta
(tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge
(fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă
A șterge urmele = a face să dispară orice urmă
Cât te-ai șters la ochi = într-o clipă

a îndepărta (de pe o suprafață) prin frecare ușoară (cu ceva)