ispiti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă ispytati.

Pronunție

  • AFI: /is.pi'ti/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ispiti
Infinitiv a (se) ispiti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ispitesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ispitească
Participiu ispitit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi.
  2. (v.refl.) (înv.) a se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși.
  3. (înv.) a pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva.
  4. (înv. și pop.) a cerceta, a examina; p. ext. a descoase.
  5. (înv.) a constata; a descoperi, a afla.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe