badall

De la Wikționar, dicționarul liber

catalană

(català)

Etimologie

Din verbul badallar („a căsca”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /baˈdaʎ/
  • (central, oriental) AFI: /bəˈdaʎ/


Substantiv

badall m., badalls pl.

  1. (fiziol.) căscat
    Va fer un badall tot just abans d'adormir-se.
  2. crăpătură, spărtură, despărțitură
    Hi havia un badall a la pared que deixava passar la llum del sol.
  3. (p.ext.) crăpare, spargere
  4. (alim.) sandvici, sandviș

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Referințe