căsca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *cascare < greacă χάσϰω (chásko).

Pronunție

  • AFI: /kəs'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) căsca
Infinitiv a (se) căsca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) casc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) caște
Participiu căscat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.
  2. (v.intranz.) a deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn.
  3. (v.refl.) (despre obiecte) a se deschide (puțin).
    În fața noastră se cască o peșteră.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea
  • A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent


Traduceri

Referințe