bellhop

engleză

(English)

Etimologie

Din bell („clopot”) + hop („săritură, salt”).

Pronunție

• AFI: /ˈbɛlˌhɒp/

Substantiv

bellhop, pl. bellhops

1. boy, băiat de serviciu

   The bellhop carried their luggage.

Sinonime

• bellboy, bellman

Vezi și

• bell captain
• bellgirl

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary