auxiliar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză auxiliaire < latină auxiliaris.

Pronunție

  • AFI: /a.u.gzi.li'ar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
auxiliar
Singular Plural
Masculin auxiliar auxiliari
Feminin auxiliară auxiliare
Neutru auxiliar auxiliare
  1. care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător.
  2. care exprimă raporturi între cuvinte; care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.
  3. (mat.) cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
auxiliar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ auxiliar auxiliare
Articulat auxiliarul auxiliarele
Dativ-Genitiv auxiliarului auxiliarelor
Vocativ auxiliarule auxiliarelor
  1. element care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; element ajutător.
  2. parte de vorbire care exprimă raporturi între cuvinte; verb care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.


Traduceri

Referințe