scuipa

Vezi și : scuipă

română

Din latină *scupire.

(v.intranz.) a elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii.
(v.tranz.) a arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; (fig.) a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.).
(v.tranz.) a da, a azvârli ceva afară din gură, (p.ext.) din gâtlej sau din plămâni; a expectora.
(v.tranz.) a elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură.
(v.intranz. și tranz.) (fig.) a arunca ceva cu forță.

(fam.) A-și scuipa plămânii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b) se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate)
A scuipa sânge = a avea o hemoptizie

Din scuipa.