calibra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză calibrer.

Pronunție

  • AFI: /ka.li'bra/


Verb


Conjugarea verbului
calibra
Infinitiv a calibra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
calibrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să calibreze
Participiu calibrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, spre a obține forma și dimensiunile prescrise.
  2. (v.tranz.) a sorta, după mărime, cereale, fructe, puieți de pom etc.
  3. (v.tranz.) a restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe