sorta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din germană sortieren. Confer italiană sortire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
sorta
Infinitiv a sorta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sortez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sorteze
Participiu sortat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





corsicană

(corsu)

Etimologie

Din franceză sortir.

Pronunție

  • AFI: /ˈsorta/


Verb

sorta

  1. a ieși, a pleca

Cuvinte apropiate





engleză

(English)

Etimologie

Confer sort.

Pronunție

  • AFI: /ˈsɔrtə/


Adverb

sorta (necomparabil)

  1. (fam.) cam, cu totul
    The portraits on the wall aren't so useful, just sorta cool to have around.

Sinonime





italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză sorte < latină sors.

Pronunție

  • AFI: /'sɔrta/


Substantiv

sorta f., sorte pl.

  1. sort, specie, tip, fel

Sinonime

Referințe