cane

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : CanE, cãne

română

Etimologie

Din cană.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru cană.

Etimologie

Confer câine.

Substantiv

  1. forma arhaică pentru câine.

Referințe





corsicană

(corsu)

Variante

Etimologie

Din latină canis.

Pronunție


Substantiv

cane m.

  1. câine





engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche cane < latină canna.

Pronunție


Substantiv

cane, pl. canes

  1. tulpina unei plante; planta însăși
  2. nuia
  3. baston

Cuvinte compuse

Omofone





franceză

(français)

Etimologie

Din latină anas.

Pronunție


Substantiv

cane f., canes pl.

  1. rață

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Expresii


Verb

  1. forma de indicativ prezent persoana a III-a singular și imperativ persoana a II-a singular pentru caner

Anagrame





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină canis, canem.

Pronunție


Substantiv

cane m., cani pl.

  1. (zool.) câine
  2. (fig.) câine
    Figlio di cane.
  3. (despre arme) cocoș (de pușcă), percutor
    Preparati ad armare il cane.


Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Paronime

Expresii

Vezi și


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cane
Singular Plural
Masculin cane cane
Feminin cane cane
  1. canin, câinic

Referințe





sardă

(sardu)

Etimologie

Din latină canis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cane m.

  1. câine