cantonament

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză cantonnement.

Pronunție

  • AFI: /kan.to.na'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
cantonament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cantonament cantonamente
Articulat cantonamentul cantonamentele
Dativ-Genitiv cantonamentului cantonamentelor
Vocativ cantonamentule cantonamentelor
  1. staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați.
  2. loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare).


Traduceri

Referințe