apleca
Etimologie
Din latină applĭcāre .
Pronunție
- AFI: /a.ple'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) apleca | |
| Infinitiv | a (se) apleca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) aplec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) aplece |
| Participiu | aplecat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să-și schimbe sau a-și schimba poziția (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; (fig.) a (se) supune.
- Crengile se apleacă de rod.
- (v.tranz.) (pop.) a alăpta.
- (v.refl.) (fig.) a simți atracție, vocație pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva.
Sinonime
- 1: atârna, cădea, (se) coborî, (se) culca, (se) curba, (se) înclina, (se) încovoia, (se) îndoi, (se) lăsa, (se) pleca, (înv. și pop.) (se) povedi, (reg.) (se) poligni, (înv.) (se) închina
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A i se apleca = a căpăta o indigestie; a-i veni greață
Traduceri
a (se) înclina