carabină

O carabină

română

Etimologie

Din franceză carabine, confer italiană carabina.

Pronunție

• AFI: /ka.ra'bi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului carabină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carabină	carabine
Articulat	carabina	carabinele
Genitiv-Dativ	carabinei	carabinelor
Vocativ	'	'

1. pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită.

   A vânat cu carabină.

2. cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte.
3. cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului.

Sinonime

• 1: (prin Transilv. și Maram.) ștuț

Cuvinte derivate

• carabinier, carabinieră

Cuvinte apropiate

• pușcă

Traduceri

pușcă ușoară cu țeavă scurtă

bulgară: карабина (български) (karabina) f. catalană: carrabina (català) f. cehă: karabina (čeština) f. chineză: 卡宾枪 (中文) coreeană: 기병총 (한국어) croată: karabin (hrvatski) m. daneză: karabin (dansk) engleză: carbine (English) esperanto: karabeno (Esperanto) estoniană: karabiin (eesti) finlandeză: karbiini (suomi) franceză: carabine (français) f. germană: Karabiner (Deutsch) greacă: καραμπίνα (Ελληνικά) (karabína) f. indoneziană: karaben (Bahasa Indonesia) italiană: carabina (italiano) f.

japoneză: カービン (日本語) latină: carabina (Latina) f. lituaniană: karabinas (lietuvių) maghiară: karabély (magyar) neerlandeză: karabijn (Nederlands) m.f. norvegiană: karabin (norsk) persană: کارابین (فارسی) poloneză: karabinek (polski) m. portugheză: carabina (português) f. rusă: карабин (русский) (karabín) m. slovenă: karabinka (slovenščina) f. spaniolă: carabina (español) f. suedeză: gevär (svenska) n., karbin (svenska) c. turcă: karabina (Türkçe) ucraineană: карабін (українська) (karabin) m.

Referințe

• DEX online