caracul
Aspect
Variante
Etimologie
Din franceză caracul.
Pronunție
- AFI: /ka.raˈkul/
Substantiv
Declinarea substantivului caracul | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | caracul | caraculi |
Articulat | caraculul | caraculii |
Genitiv-Dativ | caraculului | caraculilor |
Vocativ | caraculule | caraculilor |
- numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului caracul | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | caracul | caraculuri |
Articulat | caraculul | caraculurile |
Genitiv-Dativ | caraculului | caraculurilor |
Vocativ | caraculule | caraculurilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online