carambol

română

Din franceză carambole.

Declinarea substantivului carambol
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carambol	caramboluri
Articulat	carambolul	carambolurile
Genitiv-Dativ	carambolului	carambolurilor
Vocativ	carambolule	carambolurilor

(la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel.
(fig.) (fam.) încurcătură, zăpăceală; ciocnire.