cardama
Aspect
Etimologie
Din neogreacă κάρδαμον (kárdamon, „măcriș”) (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvânt turc neindentificat.
Pronunție
- AFI: /kar.daˈma/
Substantiv
Declinarea substantivului cardama | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cardama | cardamale |
Articulat | cardamaua | cardamalele |
Genitiv-Dativ | cardamalei | cardamalelor |
Vocativ | cardama | cardamalelor |
- (bot.) (Nasturtium officinale) plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Paronime
Traduceri
plantă; floare
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online