cerință

română

Etimologie

Din a cere + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /ʧeˈrin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cerință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cerință	cerințe
Articulat	cerința	cerințele
Genitiv-Dativ	cerinței	cerințelor
Vocativ	cerință	cerințelor

1. nevoie; pretenție; exigență.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărnițe
• centiar
• carenți
• cernita
• crenați
• cretina
• criante
• centrai
• înțarce

Referințe

• DEX '98 via DEX online