chiuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a chiui.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chiuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chiuit chiuituri
Articulat chiuitul chiuiturile
Genitiv-Dativ chiuitului chiuiturilor
Vocativ chiuitule chiuiturilor
  1. strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură, hăulire, hăulit.
  2. chiuitură, strigătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe