chiuitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a chiui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ki.u.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
chiuitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chiuitură chiuituri
Articulat chiuitura chiuiturile
Genitiv-Dativ chiuiturii chiuiturilor
Vocativ chiuitură chiuiturilor
  1. faptul de a chiui; chiot, chiuit.
  2. versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit.


Traduceri

Referințe