Sari la conținut

ciubăr

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară чебър (čebǎr), чабур (čabur) < proto-slavă *čьbьrъ. Confer maghiară csöbör, poloneză ceber, sârbo-croată čabar și slovenă čeber.

Pronunție

  • AFI: /ʧuˈbər/, /ˈʧu.bər/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciubăr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciubăr ciubere
Articulat ciubărul ciuberele
Genitiv-Dativ ciubărului ciuberelor
Vocativ ciubărule ciuberelor
  1. vas mare făcut din doage de lemn și prevăzut cu torți, având diferite întrebuințări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe