ciupercă
Etimologie
Din bulgară čepurka.
Pronunție
- AFI: /ʧju'per.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciupercă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciupercă | ciuperci |
| Articulat | ciuperca | ciupercile |
| Genitiv-Dativ | ciupercii | ciupercilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (la pl.) încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.
- obiect de lemn în formă de ciupercă, pe care se întinde ciorapul când se cârpește.
- (ir.) pălărie veche, adesea mototolită și turtită.
Sinonime
Cuvinte compuse
- ciuperca șinei
- ciupercă de brad
- ciupercă de pe coastă
- ciupercă de pivniță
- ciupercă domnească
- ciupercă puturoasă
Expresii
- Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit!
- Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puțin îmi pasă!
- A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a apărea în număr mare și în timp scurt
Traduceri
plantă
|
|