cârpi
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din slavă (veche) krupiti („a petici”), contaminat cu slavă krĕpiti („a întări”), de la krĕpŭ („tare”).
Pentru sensul de „a pălmui”, provine din latină *colapῑre, din greacă ϰολαπίζω (kolapízo). Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din română (confer REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat român, cu a cârpi („a petici”); confer calabreză curpire („a bate, a lovi”), italiană colpire. DAR explică acest cuvânt român prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, când este aruncat cu putere.
Pronunție
- AFI: /kɨr'pi/
Verb
Conjugarea verbului cârpi | |
Infinitiv | a cârpi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cârpesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cârpească |
Participiu | cârpit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut.
- (v.tranz.) a repara un obiect spart sau crăpat.
- (v.tranz.) (fig.) a pălmui pe cineva.
- (v.tranz.) (fig.) a născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător).
Cuvinte derivate
Expresii
- Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online