cârpi
Cuprins
română
Etimologie
Din slavă (veche) krupiti („a petici”), contaminat cu slavă krĕpiti („a întări”), de la krĕpŭ („tare”).
Pentru sensul de „a pălmui”, provine din latină *colapῑre, din greacă ϰολαπίζω (kolapízo). Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din română (confer REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat român, cu a cârpi („a petici”); confer calabreză curpire („a bate, a lovi”), italiană colpire. DAR explică acest cuvânt român prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, când este aruncat cu putere.
Pronunție
- AFI: /kɨr'pi/
Verb
| Conjugarea verbului cârpi | |
| Infinitiv | a cârpi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cârpesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cârpească |
| Participiu | cârpit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut.
- (v.tranz.) a repara un obiect spart sau crăpat.
- (v.tranz.) (fig.) a pălmui pe cineva.
- (v.tranz.) (fig.) a născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător).
Cuvinte derivate
Expresii
- Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
