cârpi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) krupiti („a petici”), contaminat cu slavă krĕpiti („a întări”), de la krĕpŭ („tare”).

Pentru sensul de „a pălmui”, provine din latină *colapῑre, din greacă ϰολαπίζω (kolapízo). Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din română (confer REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat român, cu a cârpi („a petici”); confer calabreză curpire („a bate, a lovi”), italiană colpire. DAR explică acest cuvânt român prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, când este aruncat cu putere.

Pronunție

  • AFI: /kɨr'pi/


Verb


Conjugarea verbului
cârpi
Infinitiv a cârpi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cârpesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cârpească
Participiu cârpit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut.
  2. (v.tranz.) a repara un obiect spart sau crăpat.
  3. (v.tranz.) (fig.) a pălmui pe cineva.
  4. (v.tranz.) (fig.) a născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător).

Cuvinte derivate

Expresii

  • Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului


Traduceri

Anagrame

Referințe