cârpi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) krupiti („a petici”), contaminat cu slavă krĕpiti („a întări”), de la krĕpŭ („tare”).

Pentru sensul de „a pălmui”, provine din latină *colapῑre, din greacă ϰολαπίζω (kolapízo). Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din română (confer REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat român, cu a cârpi („a petici”); confer calabreză curpire („a bate, a lovi”), italiană colpire. DAR explică acest cuvânt român prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, când este aruncat cu putere.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
cârpi
Infinitiv a cârpi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cârpesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cârpească
Participiu cârpit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut.
  2. (v.tranz.) a repara un obiect spart sau crăpat.
  3. (v.tranz.) (fig.) a pălmui pe cineva.
  4. (v.tranz.) (fig.) a născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător).

Cuvinte derivate

Expresii

  • Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului


Traduceri

Anagrame

Referințe