clămpănit
română
Etimologie
Din a clămpăni.
Pronunție
- AFI: /kləm.pə'nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului clămpănit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clămpănit | clămpănite |
| Articulat | clămpănitul | clămpănitele |
| Genitiv-Dativ | clămpănitului | clămpănitelor |
| Vocativ | clămpănitule | clămpănitelor |
- faptul de a clămpăni; zgomot produs prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papucii în mers etc.; clămpănitură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online