clac

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Onomatopee. Confer franceză clac.

Pronunție


Interjecție

  1. cuvânt care imită un zgomot sec, scurt.


Traduceri

Etimologie

Din franceză claque.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
clac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clac clacuri
Articulat clacul clacurile
Genitiv-Dativ clacului clacurilor
Vocativ clacule clacurilor
  1. pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț.


Traduceri

Anagrame

Referințe