clanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Confer clanț.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
clanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clanță clanțe
Articulat clanța clanțele
Dativ-Genitiv clanței clanțelor
Vocativ clanță clanțelor
  1. mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, facefuncționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă.
  2. (fig.) (peior. și fam.) gură.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte)
  • Rău (sau bun) de clanță, = se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț
  • A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva)
  • Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci!


Traduceri

Referințe