cocardă
română
Etimologie
Din franceză cocarde.
Pronunție
- AFI: /ko'kar.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului cocardă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cocardă | cocarde |
| Articulat | cocarda | cocardele |
| Genitiv-Dativ | cocardei | cocardelor |
| Vocativ | cocardă | cocardelor |
- insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne.
- emblemă care reprezintă un partid, un curent etc.
- floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online