coche

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Confer spaniolă coche.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

coche m., coches pl.

1. mașină, autovehicul, automobil

Referințe

• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din maghiară kocsi.

Pronunție

• AFI: /kɔʃ/

Substantiv

coche m., coches pl.

1. (înv.) diligență, poștalion

Cuvinte derivate

• cocher

Expresii

• faire la mouche du coche
• rater le coche

Etimologie

Din neerlandeză cogge < latină caudica.

Substantiv

coche m., coches pl.

1. (înv.) tip de barcă mare utilizată înainte în transportul pasagerilor și mărfurilor

Etimologie

Din italiană cocca.

Substantiv

coche f., coches pl.

1. bifare, bifă

Cuvinte derivate

• cocher
• décocher
• encoche

Expresii

• coche mal taillée
• être une coche au-dessus, être une coche en-dessous
• péter une coche, sauter une coche
• pogner une coche

Etimologie

Din cochon.

Substantiv

coche f., coches pl.

1. (înv.) scroafă, purcea

Sinonime

• truie

Cuvinte derivate

• cochette

Etimologie

Derivat regresiv din cocher.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cocher.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru cocher.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru cocher.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru cocher.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cocher.

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Confer spaniolă coche.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

coche m., coches pl.

1. mașină, autovehicul, automobil
2. vagon

Sinonime

• 1: automóbil

Cuvinte compuse

• coche cama
• coche de cabalos
• coche de liña

Referințe

• Galizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din franceză coche.

Pronunție

• AFI: /'ko.ʃɨ/

Substantiv

coche m., coches pl.

1. căruț, vagon, trăsură

Cuvinte apropiate

• carruagem

Referințe

• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din maghiară kocsi.

Pronunție

• AFI: /'ko.tʃe/

Substantiv

coche m., coches pl.

1. vagon, trăsură
2. (gener., în Spania) mașină, autovehicul, automobil

   Mi coche tiene una avería.

3. (gener.) căruț

Sinonime

• 2: auto, automóvil, carro

Cuvinte derivate

• cochecito
• cochera
• lavacoches

Cuvinte compuse

• coche bomba
• coche de línea
• coche de niño
• coche de plaza
• coche de punto
• coche cama
• coche celular
• coche cuna
• coche utilitario

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario