colcăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /kol.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
colcăi
Infinitiv a colcăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să colcăie
Participiu colcăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre oameni și animale) a umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo.
  2. (v.intranz.) (reg.) a clocoti; a vui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe