colcăi

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /kol.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului colcăi
Infinitiv	a colcăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să colcăie
Participiu	colcăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre oameni și animale) a umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo.
2. (v.intranz.) (reg.) a clocoti; a vui.

Cuvinte derivate

• colcăială

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calico
• colaci
• colica
• ciolac

Referințe

• DEX '98 via DEX online