colac

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
colac

română

Etimologie

Din slavă (veche) kolačĩ, de la kolo („roată”) (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 67; Conev 66); confer bulgară колач (kolač), sârbo-croată kolač, rusă калач (kalač).

Rezultatul normal, *colaci, pluralul colaci, a dus la formarea unui singular analogic (DAR). Este inutilă, prin urmare, ipoteza lui Diculescu, Elementele, 473, bazată pe greacă *ϰόλλαξ (kóllax), în loc de ϰολλιξ (kollix). Cuvîntul român a intrat în mai multe limbi, uneori împreună cu alte derivări, bazate pe fonetismul slav: turcă kolak (față de kulaç), albaneză kuljatš (față de kaljač), bulgară kolak, maghiară kalák („bacșiș”) (față de kalács), confer Berneker 541 și DAR.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
colac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colac colaci
Articulat colacul colacii
Genitiv-Dativ colacului colacilor
Vocativ colacule colacilor
  1. un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă.
  2. obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară.
  3. împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni; ghizd.
  4. rotocol de fum (de țigară).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit
  • Colac peste pupăză = se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire
  • A umbla după(sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata
  • A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună


Traduceri

Anagrame

Referințe