comitent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană committente < latină commitens, commitentis.

Pronunție

  • AFI: /ko.mi'tent/


Substantiv


Declinarea substantivului
comitent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comitent comitenți
Articulat comitentul comitenții
Genitiv-Dativ comitentului comitenților
Vocativ comitentule comitenților
  1. persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuterniceștesăvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe