comitent
română
Etimologie
Din italiană committente < latină commitens, commitentis.
Pronunție
- AFI: /ko.mi'tent/
Substantiv
| Declinarea substantivului comitent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comitent | comitenți |
| Articulat | comitentul | comitenții |
| Genitiv-Dativ | comitentului | comitenților |
| Vocativ | comitentule | comitenților |
- persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online