compătimire
Aspect

Etimologie
Pronunție
- AFI: /kom.pə.ti'mi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului compătimire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | compătimire | compătimiri |
| Articulat | compătimirea | compătimirile |
| Genitiv-Dativ | compătimirii | compătimirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva.
- Sentiment de compătimire pentru cineva.
Sinonime
- milă, (livr.) compasiune, (franțuzism înv.) comizerație
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
compasiune