comutație

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză commutation.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
comutație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comutație comutații
Articulat comutația comutațiile
Genitiv-Dativ comutației comutațiilor
Vocativ comutație comutațiilor
  1. totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice.
  2. proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii.


Traduceri

Anagrame

Referințe