copleșit

română

Etimologie

Din verbul a copleși.

Pronunție

• AFI: /ko.pleˈʃit/

Substantiv

Declinarea substantivului copleșit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copleșit	copleșituri
Articulat	copleșitul	copleșiturile
Genitiv-Dativ	copleșitului	copleșiturilor
Vocativ	'	'

1. încercuire.
2. biruință.
3. copleșire.
4. năvală.
5. năpădire.
6. împovărare.
7. inundare.
8. emoționare.

Cuvinte apropiate

• copleși
• copleșire
• copleșitor

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului copleșit
	Singular	Plural
Masculin	copleșit	copleșiți
Feminin	copleșită	copleșite
Neutru	copleșit	copleșite

1. împovărat.
2. depășit.
3. întrecut.
4. încărcat.
5. biruit.
6. (fig.) sleit.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din copleși.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru copleși.

Referințe

• DEX online