copleșit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din verbul a copleși.

Pronunție

  • AFI: /ko.pleˈʃit/


Substantiv


Declinarea substantivului
copleșit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copleșit copleșituri
Articulat copleșitul copleșiturile
Genitiv-Dativ copleșitului copleșiturilor
Vocativ ' '
  1. încercuire.
  2. biruință.
  3. copleșire.
  4. năvală.
  5. năpădire.
  6. împovărare.
  7. inundare.
  8. emoționare.

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
copleșit
Singular Plural
Masculin copleșit copleșiți
Feminin copleșită copleșite
Neutru copleșit copleșite
  1. împovărat.
  2. depășit.
  3. întrecut.
  4. încărcat.
  5. biruit.
  6. (fig.) sleit.


Traduceri

Etimologie

Din copleși.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru copleși.

Referințe