corectoare
Aspect
Etimologie
Din corector.
Pronunție
- AFI: /ko.rek'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului corectoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | corectoare | corectoare |
Articulat | corectoarea | corectoarele |
Genitiv-Dativ | corectoarei | corectoarelor |
Vocativ | corectoareo | corectoarelor |
- persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online