corectoare
română
Etimologie
Din corector.
Pronunție
- AFI: /ko.rek'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului corectoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corectoare | corectoare |
| Articulat | corectoarea | corectoarele |
| Genitiv-Dativ | corectoarei | corectoarelor |
| Vocativ | corectoareo | corectoarelor |
- persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online